TERAPIE CRANIOSACRALA
Terapia craniosacrala este un tratament bland, non-invaziv, care a evoluat ca o ramura a osteopatiei.
Osteopatie craniana
In 1970, osteopatul american John E. Upledger si cativa cercetatori de la Universitatea din Michigan au dezvoltat tehnici de osteopatie craniana sub numele lui Sutherland intr-o noua terapie numita terapie craniosacrala. Aceasta se focalizeaza pe intregul sistem craniosacral, insemnand oase, nervi, fluide, membrane ale craniului si coloanei vertebrale. Se foloseste o presiune foarte usoara pentru a pune in miscare si a ritma activitatile sistemului craniosacral si pentru a-l readuce in balans. Se presupune ca acest proces poate activa mecanismul de vindecare naturala a corpului. Toti pacientii s-au declarat deosebit de relaxati in timpul tratamentului. Tehnica este in general considerata de siguranta, dar nu toti terapeutii au cunostinte in osteopatie, anatomie sau psihologie.
La ce foloseste?
Terapia craniosacrala este deseori folosita in probleme legate de sinusuri, dureri de cap si lovituri la cap. Are un efect binefacator in special la copii si chiar la nou nascuti. Acest tratament mai este numit si osteopatie pediatrica. Tehnicile craniene nu ar trebui folosite pe pacienti cu o presiune intracraniana ridicata (hipertensiune intracraniana). Scopul este de a echilibra sistemul craniosacral, astfel �nc�t sa restabileasca ritmul craniosacral.
REFLEXOTERAPIE MASAJ
Reflexoterapia occidentala, asa cum o cunoastem noi astazi, isi are originea in stravechea presopunctura (acupunctura) chinezeasca, care a dezvoltat studiul corpului energetic uman, al meridianelor, punctelor si zonelor energetice de proiectie a organelor pe extremitatile corpului: talpile, palmele, fetele dorsale ale picioarelor si mainilor, gleznele, pavilioanele urechilor, fata, cutie craniana etc.
Ca ramura a medicinii orientale, reflexoterapia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafata corpului. in general la distanta fata de organul pe care il reprezinta. Organele si sistemele fiziologice ale corpului uman sunt componente inseparabile ale intregului organism, avand legaturi vasculare si energetice directe cu zonele corespunzatoare reflexogene.
PRESOPUNCTURA
Presopunctura consta in aplicarea in scop terapeutic a unei presiuni alternante pe unele puncte de acupunctura. Se vor apasa numai acele puncte superficiale sau foarte aproape de suprafata, este mai putin invaziva decat acupunctura care foloseste ace.
Metoda SHIATSU este un tip de presopunctura care se adreseaza insa punctelor profunde de pe meridianele energetice. Combina tehnici de masaj oriental cu notiuni moderne de anatomie si fiziologie. Beneficiul principal este starea de relaxare fizica si psihica pe care o induce. SHIATSU controleaza starea interna a organismului prin manipularea tesuturilor externe. Rezultatele sunt cunoscute si apreciate inca din antichitate, dar medicina moderna le acorda acum credibilitatea bine-meritata.
